Consilierea sistemică: problema nu există în izolare

Consilierea sistemică privește persoana în rețeaua relațiilor sale: familie, cuplu, comunitate și contexte de viață. Întrebarea nu este doar „Ce este în neregulă cu mine?”, ci și „În ce tipar mă aflu?”.

De exemplu, un conflict repetat poate fi susținut de roluri fixe: unul urmărește apropierea, celălalt se retrage, iar reacția fiecăruia o intensifică pe a celuilalt. Când observăm cercul, apar și opțiuni noi.

În sesiune pot fi explorate limitele, comunicarea, apartenența și poziția fiecăruia în sistem. Accentul este pe relații și pe schimbări posibile în prezent, nu pe găsirea unui vinovat.

Uneori, o modificare mică într-un punct al sistemului influențează întregul. O cerere formulată clar, o limită consecventă sau renunțarea la un rol vechi pot crea mai mult spațiu.

Consilierea sistemică poate fi utilă atunci când simți că aceeași situație revine, deși ai încercat să o rezolvi doar prin voință.